Undeva în lume stă ascuns cineva, cineva care pentru tine nici nu ştii cât de mult va însemna. Cineva pentru care tu probabil te vei lupta, cineva pentru care tu vei suferi, pentru care vei împărtaşi lumea din momentul acela. E acolo departe, în mulţimea aia de legume. Parcă ar fi o salată întreagă, însă ce e al tău, e al tău, iar ce e al tău îţi vei da seama după gust. Mulţi ţi-au spus până acum “te iubesc”, mulţi ţi-au spus că “nu voi renunţa la tine niciodată”, dar iată, eşti aici, eşti singur, pe o bancă citind…

Sunt dezordonat, foarte nehotărât, mereu în căutare de ceva nou, fără pauză. Non-stop sunt într-un dus – întors, am renunţat la o distracţie maximă vara asta pentru a mă concentra pe lucruri care vin tare din septembrie, pentru asta am fost descalificat de suficienţi oameni, oameni importanţi pentru mine, oameni de la care am şi eu aşteptări, dar ştii care-i faza ? mi-e chiar bine acum. De la capăt : dându-mă dracu fiindcă aşa place unora, am găsit într-un final pe blog ceea ce-mi place, din cauza asta mi-am pierdut aproximativ mai toţi cititorii sau poate sunt plecaţi în vacanţă..…

Cu toate ăstea, nu înţeleg eu prea bine de ce am pus acel “#1″ la sfârşitul titlului fiindcă sincer vă spun că nu ştiu dacă mai scriu articole fără să pornesc de la o idee principală. Fiindcă mereu când intru pe pagina asta din dashboard-ul WordPress-ului meu, îmi vine să mai arunc puţin din greutăţile vieţii, să vă fac cunoştinţă cu ce săptămâni urmează să mă bat, cu cine am mai râs când am văzut nişte coţofene fugărind o pisică, dar toate lucrurile ăstea sunt neinteresante, internauţii cu bloguri care citesc alţi bloggeri nu vor să vadă jurnal personal, sincer…