E galbenă, tristă, foarte melancolică, defapt toată lumea o consideră aşa. Cu siguranţă se înşeală, ei nu o văd aşa cum ar trebui să fie, e sentimentul ăla de maturizare, de ridicare. Pentru mine, toamna e un anotimp un pic ciudat, pentru simplul fapt că până mai devreme nu-l puteam suporta. Covoarele aurii pe care le lasă, îmi dă impresia că mă aflu într-o zonă de relaxare, zonă de visare şi uitare a problemelor din jur, însă tot ea îmi spune să pornesc motoarele, fiindcă încep concursurile, începe…
]]>
E galbenă, tristă, foarte melancolică, defapt toată lumea o consideră aşa. Cu siguranţă se înşeală, ei nu o văd aşa cum ar trebui să fie, e sentimentul ăla de maturizare, de ridicare. Pentru mine, toamna e un anotimp un pic ciudat, pentru simplul fapt că până mai devreme nu-l puteam suporta. Covoarele aurii pe care le lasă, îmi dă impresia că mă aflu într-o zonă de relaxare, zonă de visare şi uitare a problemelor din jur, însă tot ea îmi spune să pornesc motoarele, fiindcă încep concursurile, începe şcoala, se schimbă total programul de 3 luni de vacanţă, din nou se intră în priză. Din nou luăm nişte drumuri pe care le facem an de an, însă mai rar în vacanţe. Le ştim cu toţii, le ştim în fiecare anotimp, dar toamna ele arată altfel. Unii le văd cu plăcere, alţii le-ar da foc. Tot unii trec pe drumuri noi, pe care nu le cunosc, dar se vor obişnui cu ele, începând cu, da … toamna asta (sau următoarele). Toamna e pentru mine o poartă care se deschide an de an şi se închide abia la final de iarnă, fiindcă din primăvară în mine se instalează sentimentul de vacanţă, aşa că nu pot spune până în iunie. Anul ăsta, defapt vara asta, s-a schimbat ceva, nu ştiu ce, dar articolul ăsta nu vine de la ăla care scria anul trecut blogul ăsta şi anu ăsta până mai acu vreo două luni. Nu aş putea răspunde la cineva, dacă aş primi vreo întrebare de genul “cum ai reuşit să te schimbi ?” de asemenea, mulţi nu vor fi în stare să creadă, în special cei din apropierea mea. Nicio problemă, timpul va demonstra.
Toamna asta, încep un drum nou.
Alţii au mai citit şi...
]]>Tot cam aşa au fost zilele, am ajuns prin apropierea finalului. Mi-e lene să tot scriu despre fiecare zi în parte, adică e prea penibil. Ok, păi ne-am trezit cam cu o oră mai tărziu decât era obişnuit, toaleta dimineţii, trening şi afară la “joacă”. Antrenament, relaxare 15 minute, tricou cu şapcă-n cap, am plecat spre munte. Urcăm, case, drum forestier, a fost fain că se simţeau pietrele prin teneşi, era un masaj mortal la tălpi. Poze peste tot, peisaje foarte tari, mai urcăm, ne…
]]>
Tot cam aşa au fost zilele, am ajuns prin apropierea finalului. Mi-e lene să tot scriu despre fiecare zi în parte, adică e prea penibil. Ok, păi ne-am trezit cam cu o oră mai tărziu decât era obişnuit, toaleta dimineţii, trening şi afară la “joacă”. Antrenament, relaxare 15 minute, tricou cu şapcă-n cap, am plecat spre munte. Urcăm, case, drum forestier, a fost fain că se simţeau pietrele prin teneşi, era un masaj mortal la tălpi. Poze peste tot, peisaje foarte tari, mai urcăm, ne oprim, un izvor frumos e în dreapta, nu ne ducem spre el, fiindcă oricum apelăm mai târziu. Începem ăştia mai demenţi să urcăm un deal foarte abrupt, poze de jos spre noi, noi poze de sus în faţă fiindcă era un peisaj foarte mişto, mai urcăm noi, ajungem spre vârf, mândrii – ne oprim. Doi ciobăneşti cât casa de mari ne ameninţau de mai sus, le-am zâmbit, le-am făcut cu mâna şi am spus “gata tată, de aici nu mai putem” şi am coborât gen cu sanie pe pârtie până mai jos, apoi sprint cu câteva căzături în cur şi voilla, finish line. Mai încolo era drum mocirlos aşa că ne-am hotărât să coborâm şi să mergem la râu. Deci, şorţ, acelaşi tricou (gura !), teneşi în picioare şi am ajuns şi acolo. Acolo a fost foarte fain, apa era rece ca gheaţa, iar noi ne-am făcut baie în aproximativ adevăratul sens al cuvântului. Am ajuns toţi la camere, desculţi, printre pietre, nisip, aşchii, poate şi 2-3 cioburi, nimeni însă nu s-a uitat, ce era mai important este că am ajuns.. gheaţă. Un duş cald şi masa de prânz. Seara divertisment, după antrenament şi .. karaoke + poker. Nu mă întrebaţi de ce am ajuns să scriu toate rândurile ăstea şi care ar fi importanţa lor pentru voi, cititorii blogului ăstuia amărât. Daaar … punct.
Alţii au mai citit şi...
]]>Bagaj, maşină, vorbă, zâmbete, nerăbdare, drum lung de 2 ore, traseu liniştitor, direcţia munte. Am plecat, nişte dialoguri logice, mai vine o fată, de la gară mai preluăm un băiat, îl ştim, zâmbim şi râdem. Propuneri, idei, capurile noastre direct spre viitor, cum va fi, ce va fi, încă o dată nerăbdarea umblă prin venele noastre. Oprim în Câmpulung, trecem pe la celebra cofetărie Iepuraşul, o îngheţată, nişte cornuleţe şi din nou în maşină. Nişte peisaje, ochii mari deschişi, capu-n bancheta din spate, serpentine. Ajungem…
]]>
Bagaj, maşină, vorbă, zâmbete, nerăbdare, drum lung de 2 ore, traseu liniştitor, direcţia munte. Am plecat, nişte dialoguri logice, mai vine o fată, de la gară mai preluăm un băiat, îl ştim, zâmbim şi râdem. Propuneri, idei, capurile noastre direct spre viitor, cum va fi, ce va fi, încă o dată nerăbdarea umblă prin venele noastre. Oprim în Câmpulung, trecem pe la celebra cofetărie Iepuraşul, o îngheţată, nişte cornuleţe şi din nou în maşină. Nişte peisaje, ochii mari deschişi, capu-n bancheta din spate, serpentine. Ajungem acolo, soare, cald, nişte oameni se zăresc afară pe terasă, cunoaştem câţiva, restu sunt feţe noi. Ne cazăm repede şi trecem în camera din fundul holului mansardei pe stânga, băgăm o carte, o vorbă, impresii, ne place. Masa de seară. Facem cunoştinţă ca lumea unii cu alţii şi apare şi programul, bineînţeles, feroce, dar suntem obişnuiţi şi mergem mai departe. Un poker pe seminţe seara înainte de somn şi vine ziua a II-a (prima de muncă). 7:10 trezirea, spălat repede, trening şi afară. E ceaţă, foarte frig, îi dăm drumul la nişte ture de alergare. Toţi tremură ca nişte peşti pe uscat (nu, nu se şi tăvălesc). Micul-dejun, altă vorbărie, toată lumea cu ochii puţin umflaţi, e doar începutul. Parchet cam prost pus, noi (eu+colegii) puteam sigur mai mult, sărituri, încălzire destul de obositoare, zumba, începe antrenamentul. Prânzul prinde pe toată lumea cu stomacul rupt după nişte ore grele. Cuţitul, furculiţa, lingura ne sunt cei mai buni prieteni acum. O privire pe geam, un peisaj superb, parcă o mână iese din pământ şi se înalţă victorioasă în faţa noastră. Carte, odihnă, antrenament, streching, cina, prima seară de divertisment. Bancuri. Seci, blonde, bulă, nelipsitul chuck norris şi o dispoziţie bună prin jur. Încă un poker şi …
Noapte bună.
Alţii au mai citit şi...
]]>Aş putea să spun că am ajuns acasă după o săptămână în cantonament la Sătic. Dacă vreţi voi neapărat să vedeţi unde, vă arăt că aici şi o recomand. Recomand fiindcă sunt condiţii, iar mâncarea a fost foarte bună, ceea ce contează, nu ?.. in fine. Preţurile sunt cam piperate, dar cine vrea pe la munte, puteţi ajunge pe acolo. A fost o săptămână plină de muncă, fără prea multe plimbări prin imprejurimi, adică a fost.. una singură. Până la urmă a fost un cantonament, iar…
]]>
Aş putea să spun că am ajuns acasă după o săptămână în cantonament la Sătic. Dacă vreţi voi neapărat să vedeţi unde, vă arăt că aici şi o recomand. Recomand fiindcă sunt condiţii, iar mâncarea a fost foarte bună, ceea ce contează, nu ?.. in fine. Preţurile sunt cam piperate, dar cine vrea pe la munte, puteţi ajunge pe acolo. A fost o săptămână plină de muncă, fără prea multe plimbări prin imprejurimi, adică a fost.. una singură. Până la urmă a fost un cantonament, iar eu acum nu dau informaţii, nu dau fiindcă nu are rost şi până la urmă nu prea interesează pe nimeni sau măcar aşa ar trebui. Cuvântul “cantonament” ar trebui să explice totul.
Spuneam că am ajuns acasă, dar să văd dacă mai şi stau pe acasă. Am săptămâna asta un seminar cu un ceh pe nume Jaroslav Kucera, la dans şi am înţeles că e foarte bun pe latino, aşa că toate pânzele sus. În weekend plec la Sibiu că începe noul sezon, iar eu sunt nerăbdător să rup .. sau .. să fiu rupt. Ăsta mi-a fost “articolul” de revenire, acum ştiţi că sunt sănătos, că am muncit, că m-am distrat.. aaa asta nu am spus, nu mai contează. Poze, video (poate) apar pe Facebook curând şi câteva şi pe Flickr, aşa că staţi prin preajmă dacă vă interesează.
Demo ?
Alţii au mai citit şi...
]]>La revedere, sunt dus, cu bagajul făcut, în maşină urcat, gata pentru următoarea săptămână care va fi nimic altceva decât alta de muncă. Plec în cantonament sus la munte, pentru următoarea săptămână, fiindcă apoi când ajung acasă să am spectacole, apoi concurs, seminar cu un ceh şi multe alte chestii. Astfel că săptămâna asta trebuie să fie, muncă bună, recreaţie, distracţie, calmare, concentrare, meditare şi aşa mai departe. O să ne mai auzim când o să mai apuc să pun degetele pe taste, până atunci vă las în…
]]>
La revedere, sunt dus, cu bagajul făcut, în maşină urcat, gata pentru următoarea săptămână care va fi nimic altceva decât alta de muncă. Plec în cantonament sus la munte, pentru următoarea săptămână, fiindcă apoi când ajung acasă să am spectacole, apoi concurs, seminar cu un ceh şi multe alte chestii. Astfel că săptămâna asta trebuie să fie, muncă bună, recreaţie, distracţie, calmare, concentrare, meditare şi aşa mai departe. O să ne mai auzim când o să mai apuc să pun degetele pe taste, până atunci vă las în pace cu prostiile voastre pe care unii persistă să le facă şi să le arate şi altora, crezând că e foarte bine. Nu dau nume fiindcă nu are rost, ei ar trebui să se simtă bine.
Final. Pace vouă !