Aş putea să spun că am ajuns acasă după o săptămână în cantonament la Sătic. Dacă vreţi voi neapărat să vedeţi unde, vă arăt că aici şi o recomand. Recomand fiindcă sunt condiţii, iar mâncarea a fost foarte bună, ceea ce contează, nu ?.. in fine. Preţurile sunt cam piperate, dar cine vrea pe la munte, puteţi ajunge pe acolo. A fost o săptămână plină de muncă, fără prea multe plimbări prin imprejurimi, adică a fost.. una singură. Până la urmă a fost un cantonament, iar eu acum nu dau informaţii, nu dau fiindcă nu are rost şi până la urmă nu prea interesează pe nimeni sau măcar aşa ar trebui. Cuvântul “cantonament” ar trebui să explice totul.

Spuneam că am ajuns acasă, dar să văd dacă mai şi stau pe acasă. Am săptămâna asta un seminar cu un ceh pe nume Jaroslav Kucera, la dans şi am înţeles că e foarte bun pe latino, aşa că toate pânzele sus. În weekend plec la Sibiu că începe noul sezon, iar eu sunt nerăbdător să rup .. sau .. să fiu rupt. Ăsta mi-a fost “articolul” de revenire, acum ştiţi că sunt sănătos, că am muncit, că m-am distrat.. aaa asta nu am spus, nu mai contează. Poze, video (poate) apar pe Facebook curând şi câteva şi pe Flickr, aşa că staţi prin preajmă dacă vă interesează.

Demo ?

La revedere, sunt dus, cu bagajul făcut, în maşină urcat, gata pentru următoarea săptămână care va fi nimic altceva decât alta de muncă. Plec în cantonament sus la munte, pentru următoarea săptămână, fiindcă apoi când ajung acasă să am spectacole, apoi concurs, seminar cu un ceh şi multe alte chestii. Astfel că săptămâna asta trebuie să fie, muncă bună, recreaţie, distracţie, calmare, concentrare, meditare şi aşa mai departe. O să ne mai auzim când o să mai apuc să pun degetele pe taste, până atunci vă las în pace cu prostiile voastre pe care unii persistă să le facă şi să le arate şi altora, crezând că e foarte bine. Nu dau nume fiindcă nu are rost, ei ar trebui să se simtă bine.

Final. Pace vouă !

Niciodată nu am vrut aplauze de la anumite persoane, nu m-am simţit vedetă, nu m-am laudat cu apariţiile mele prin ziare şi TV cu privire la dans. Întotdeauna am vrut să îmi văd de drumul meu fără să pierd timpul stând şi laudându-mă, de altfel lucrul ăsta nu-mi stă în fire. Faptul că unele persoane se simt mai presus decât ar trebui să se simtă, îmi lasă un gust amar în gură, un gust pe care mi-e greu să-l păstrez. Faptul că orice puţoi reuşeşte să-ţi strice moralul cu doar câteva injurii e ceva absurd. Eu sunt un om tare, un om care rezistă şi la seisme mai mari de doar câteva cuvinte, eu nu ştiu să mă apăr, eu dacă ma simt atacat, nu mă apăr, atac, atac categoric mai tare decât am fost atacat. Sunt fel de fel de persoane pe lumea asta care îţi doresc şi răul, iar tu bineînţeles ar trebui să fii conştient de lucrul ăsta. Mor în schimb pe cei ce-şi fac într-un fel sânge rău de aceşti tipi imorali, cedează. Nu, nu ceda, le dai satisfacţie, le dai motiv de petrecere, trebuie să le arăţi că eşti gorila de la BGS, omul cu braţul de fier, să le arăţi cine eşti, să le demonstrezi că nu se pot compara cu tine. Nu, nu te pune să suni acu în stânga şi în dreapta, nu are rost, ba chiar iar faci o prostie, demonstrează, rezultatele arată tot. Există o vorbă : ce nu te omoară, te face mai puternic, aşa şi cazurile ăstea. Pentru respect, trebuie să dai respect, iar din partea mea respect primesc oamenii cu caracter, oamenii care au luptat cu propriile puteri pentru ceea ce şi-au dorit, iar dacă au câştigat au – total respectul meu. Ăştia sunt oamenii de succes, că mai vine un X (prost din naştere şi invidios pe tine), ridică mână şi dăi un hi5, îl vei face să se simtă ridicol.

Arată că eşti … acel grup ce te invidiază x10 !!